23.May.2009 / Uncategorized / 1,555 vizualizări /
A fost odată un Bucureşti…
În care se mergea cu trăsurica şi cu tramvaiul (Hei, tramvai, cu etaj şi tras de cai…).
De la piaţă luai găina vie…
Erau şi sergenţi de stradă!
Ţiganul cu ursul erau distracţia zilei.
Oltenii întotdeauna aveau ceva proaspăt şi numai bun de mâncat.
Coşarul era şi el pe-acolo… ca să aducă noroc!
(Ţi-a ieşit coşarul în drum, şi-o să ai ce vrei de-acum…)
Fluiere cumpărai de pe stradă. Găseai la tot pasul.
Căpriţele se plimbau şi ele în voie pe străzile oraşului.
Covoarele erau puse la uscat şi prin copaci dacă pe garduri numai era loc.
Erau şi florărese…
Şi bătrânul flaşnetar…
Unii mergeau la vrăjitoare.
Alţii beau cafea turcească!
Circul, ca întotdeauna, o senzaţie!
Şi, cine nu era cuminte, uite-aşa păţea!
Se dansa tango…
Sau se mai mergea la una mică.
Sâmbătă seara, lumea mergea la bal.
Se mergea şi cu colindul (Iată vin colindătoooori…).
Şi cu steaua…
Ş-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea aşa!
Bra-vo! faina poveste – Bra-vo again! (vorbeai de caprite sau trasuri – acu 3 ani am vazut in intersectia Ferdinand cu Mosilor o caruta trasa de cai stand la stop :P)
imi place articolul:d frumos ai construit poevstea:Dfelicitari!>:D<
tare as vrea sa cred ca acel “bra-vo” este scris asa la misto. 8-|
frumos scris. chiar ca o poveste.
mersi, mersi :*
frumos, foarte frumos:X
@Cristiana – am scris asa pt ca asa am simtit – nu e nimic la misto – poti citi ca pe o exclamatie laudativa ;)
Chiar e frumoasa!:X :*