Arhivă pentru 02.2010

Filmele şi comoditatea

Filmele şi comoditateaNu ştiu despre voi dar eu sunt genul de om care vede destul de rar un film. De fapt sunt genul de om care vede un film când simte nevoia de un film – cel mai adesea o comedie. Şi dacă simt nevoia de un film este clar că de fapt simt nevoia să mă relaxez… şi aici apare o problemă. La TV filme bune de văzut, neîntrerupte de reclame, nu mai există. Rar prind ceva pe HBO. Şi în fond nu degeaba sunt eu “pedepsitul” casei, nu degeaba eu dorm în sufragerie – SUFRAGERIA MEA ARE PLASMÄ‚! Problema e că n-am ce vedea la ea.

În schimb torenţii au toate filmele la care aş vrea şi n-as vrea eu să mă uit. Pac-pac am luat filmul, pac-pac i-am luat şi subtitrare… dar! Citeşte în continuare »

Business School

Business School

Business School este un curs ce se adresează studenţilor şi masteranzilor ce “sunt caracterizati de un puternic spirit antreprenorial”. El va avea loc în perioada 8-14 martie 2010 la Bucharest Hubb (Bucureşti). 20 de studenţi vor fi selectaţi în urma unui formular de aplicare şi a unui interviu să participe gratuit la Business School.

Citeşte în continuare »

Dilemele unui abonat RATB: Vara trecută, pleonasm, bere culturală

Dilemele unui abonat RATB: Vara trecută, pleonasm, bere culturalăNu pot să înţeleg uneori ce este în capul organizatorilor de concerte din România. Săptămâna asta mă sună Răzvan să mă cheme la un concert ce se ţinea la Sala Palatului. Când aud că e vorba de o trupă din cele ascultate în liceu, Ten Years After, una din legendele Woodstockului, mă decid brusc şi aterizez în direcţia corectă. Aveam invitaţii şi fusesem plasaţi undeva la balcoane. Pe mine mă îngrozeşte ideea că m-ar putea prinde un cutremur în locul acela (că tot e la modă să aşteptăm cutremure). Dar mi-am depăşit spaima eschatologică şi m-am pus pe aşteptat. Ce uitasem eu era că în deschidere cânta cineva. Şi rău a fost.

Citeşte în continuare »

FlashForward


FlashForward este noul super-serial apărut spre sfârşitul anului trecut. Este produs de aceeaşi reţea de televiziune care produce şi Lost, şi menţionez asta pentru că serialele sunt foarte asemănătoare. FlashForward este genul acela de serial misterios, în care se întâmplă ceva fără nici o logică, iar tu ca spectator găseşti o grămadă de explicaţii şi totuşi nici una suficient de convingătoare cât să îţi diminueze curiozitatea.

Eu am văzut primul episod din FlashForward doar pentru că nu era nimic mai bun la televizor la ora respectivă. Nu ştiam mare lucru despre el, dar m-a făcut să mă uit şi la al doilea episod şi tot aşa. Fiecare episod, cel puţin până acum, se termină în aşa fel încât te face să rămâi tâmpit şi să îţi alimenteze interesul.

Citeşte în continuare »

Paul Ardeleanu – ambasadorul primului centru Gifted Education pentru copii cu potenţial înalt din România

Paul Ardeleanu - ambasadorul primului centru Gifted Education pentru copii cu potenţial înalt din RomâniaNumele meu este Ardeleanu Paul şi sunt elev la Colegiul Naţional Iulia Haşdeu. M-am născut în 1991 şi am reuşit să mă afirm datorită voluntariatului şi asociaţiei IRSCA Gifted Education, asociaţie ce sprijină dezvoltarea potenţialului tuturor tinerilor. În cadrul acestei asociaţii deţin postul de ambasador al primului centru “Gifted Education“. Pasiunile mele: dezvoltarea personală, antreprenoriat şi sportul.

Bună, Paul. Cum a început totul, cum ai reuşit să ajungi ambasadorul primului centru Gifted Education pentru copii cu potenţial înalt din România?

Citeşte în continuare »

The Spiderwick Chronicles (2008)

The Spiderwick ChroniclesThe Spiderwick Chronicles este un film de copilaşi deşi nu pare a fi de la bun început. Începutul de fapt e chiar freaky dacă te uiţi la film singur, în miez de noapte, în beznă… Totuşi, povestea din spatele filmului e una chiar drăguţă, pe alocuri motivaţională. Pe mine m-a făcut să-mi amintesc că viaţa e mai mult decât ce văd: jeg, tramvaie, cerşetori, clădiri, sentimente, supărări… Ceva este DUPÄ‚ viaţă. Cel puţin asta se întâmplă în film: deşi există case, maşini, oameni, păduri, există şi nişte creaturi invizibile.

Dacă stau mai bine să mă gândesc povestea filmului m-a fascinat. Mai puţin începutul, repet, care-i freaky … în ciuda faptului că protagoniştii nu par deloc speriaţi de “întâmplările ciudate” din casă. Citeşte în continuare »

Delirul suferinţei

Îi uitase numele, cel puţin asta credea… Îi vedea chipul zilnic, însă parcă nu mai era al lui, de aceea nu-i mai spunea pe nume. Parcă murise în ziua în care o părăsise, şi în locul lui nu era decât o umbră, ceva ce vroia să fie el, dar nu era. Nu avea cum să fie el.

Stătea în pat şi se gândea cum se lăsase purtată de el în toată povestea asta de care fugise la început… Îşi amintea cum i-a deschis uşa zâmbind, cum îl privea temătoare şi cum a luat-o în braţe şi a vrut să o sărute, iar ea s-a ferit, şi el, vrând să se razbune că nu l-a lăsat, a pupat-o uşor pe gât.

Citeşte în continuare »

Lecturi Urbane pe 2 martie

Ultima ediţie de Lecturi Urbane a fost un real succes (am scris aici), aşa că eu merg şi de data asta. Pe 2 martie la ora 19:00 în staţia de metrou Unirii 2. Pentru mai multe despre Lecturi Urbane intraţi pe orasulciteste.ro. Sper să ne vedem acolo.

Lecturi Urbane pe 2 martie

Campania “Lecturi Urbane“ are drept obiectiv principal încurajarea lecturii în transportul în comun şi cultivarea interesului pentru cărţi în rândul bucureştenilor. Un alt scop al evenimentelor organizate sub sigla Lecturi Urbane este înfiinţarea unei biblioteci “underground“, asa cum există deja în multe alte ţări. Campania este iniţiată de voluntarii Civika.ro şi are loc o dată la două săptămâni.

Fight Club (1999)

The first rule of Fight Club is: you do not talk about Fight Club. The second rule of Fight Club is: you do NOT talk about Fight Club.

Apărut în 1999, fiind o adaptare după romanul cu acelaşi nume, în regia lui David Fincher şi având ca actori principali pe Edward Norton, Brad Pitt şi pe Helena Bonham Carter, Fight Club reprezintă un film de referinţă pentru era în care trăim.

Fight Club este un fel de manifest adresat societăţii, un strigăt mut de disperare, ce este văzut, însă nu şi înţeles, este o bătaie din palme, atunci când cineva încearcă să ne trezească din acea stare de inconştienţă în care cădem, prinşi fiind de propriile gânduri. Citeşte în continuare »

“Ciutanul“ e câştigat de…

…trei persoane, ce au dat cele trei răspunsuri ce pe mine m-au convins că merită cartea. Mi-au plăcut cam toate comentariile primite şi a fost destul de greu să decid cine să câştige (şi nu zic asta pentru că aşa e la modă să zici când acorzi un premiu).

Nu mă mai lungesc cu vorba, că n-are rost.

Deci, câştigătorii sunt:
Citeşte în continuare »