Feed RSS
Twitter
30.11.2009 
O stare de pace îi cuprinseră pe cei doi, însă fiecare o trăia în felul lui. K. se juca cu lănţisorul de aur al Letiţiei, aproape fascinat de senzaţia pe care i-o dă atingerea în acelaşi timp a pielii ei fine şi marginile dure ale pandantivului, pe care îl împingea dintr-o parte în alta cu vârful degetului; în această ipostază, K. era precum un copil a cărui atenţie a fost atrasă de o jucărie viu colorată. Părul Letiţiei avea culoarea aurului. Jocul iubitului îi tulbura gândurile iubitei, deoarece se juca, fără să ştie, cu o amintire, pe care o muta când la o extremă, când la alta, între uitare şi tăinuire veşnică. Sub acea înfăţişare de prinţesă liniştită se ascundea acum un suflet chinuit, din cauza zbuciumului ce dura deja de cinci luni, iar de trei luni era şi mai rău, căci purta tot timpul o dovadă palpabilă a ceea ce s-a întâmplat. Letiţia se gândea la Mircea, la noapte dintre 16-17 iulie şi la prima zi de şcoală, din acel an, când i-a fost dăruit lănţişorul. Nimeni nu poate câştiga lupta cu trecutul, fata se săturase de suspine. Citeşte în continuare »
Arhivă pentru 11.2009
Tigrii albi de gherilă – II
Oamenii şi ţiplele de pe mobile
Că tot am ajuns la concluzia că oamenii sunt obsedaţi de telefoane mobile şi în ziua de azi majoritatea oamenilor au câte două telefoane mobile… hai să discutăm puţin despre comportamentul oamenilor faţă de mobilele noi.
Cu toţii suntem fericiti când ne cumpărăm un mobil nou. Acuma avem mobile cu 2 megapixeli … sau 3, 4, chiar 5… cu sonerie polifonică, jocuri 5D, muzică, clăpiţă, internet… şi ce facem cu ele? Dăm bip. (copyright Sergiu)
Părinţii şi PC-ul. Ai tăi cum sunt?
“Părinţii” şi “PC-ul”: două cuvinte ce îmi este frică să le pun în aceeaşi popozitie. Probabil fiecare persoană până în 20 de ani ar avea câte ceva de povestit despre acest subiect. Există mai multe tipuri de părinţi ce folosesc calculatorul, în moduri diferite. Vezi dacă te regăseşti în cele ce urmează.
Citeşte în continuare »
La cine merge “Regina elfă”
Din păcate nu au fost foarte mulţi participanţi. Însă curajoşii ce au participat au scris foarte drăguţ şi au dovedit că au o imaginaţie foarte bogată. Mi-a fost destul de greu să decid câştigătorii.
Fără alte comentarii, “Regina elfă“ de Oana Stocia Mujea merge la:
De ce mergem la teatru?
Se spune că generaţia asta nouă (adică este vorba şi despre noi, cei ce avem acuma între 15 şi 25 de ani) nu prea merge la teatru. Suntem acuzaţi că ne uităm toată ziua la TV sau stăm cu ochii în calculator pierzând vremea în loc să citim o carte sau să facem o vizită la teatru. Chiar aşa, o vizită!
Eu unul m-am cam săturat de toate prejudecăţile astea. Stau câte 10 ore pe zi pe internet, e drept, şi nici nu-mi place că stau aşa mult. E ca un drog. Dar, SURPRIZÄ‚, citesc cărţi… şi chiar ieri am fost la teatru! Şi ştiţi care-i culmea? Regret că am ajuns ieri la teatru şi am aruncat juma’ de alocaţie pe geam.
Training de leadership
Brusc in România s-a lansat moda training-urilor. Toate firmele mari, organizaţiiler studenţeşti şi liceele, mai nou, au început să organizeze training-uri pentru angajaţi.
Dar de fapt ce sunt aceste training-uri?
Training-ul este un proces sistematic de dobândire de noi cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare îndeplinirii mai eficace a atribuţiilor unui anumit post, prezent sau viitor.
Practic ce se întâmplă?
Un trainer, adică persoana care ţine un training, va veni în faţa voastră şi timp de câteva ore sau zile, va încerca să prezinte toate cunoştinţele sale despre un subiect într-un mod cât mai atractiv.
Ana Tragla – Profilul unei culturi cu acceleraţie
Ana
Ea zice despre ea:
Hey, Ana. Nu ştiu cât de specială sunt dar sigur vreau să-mi iei interviu. Mă pricep prea puţin la a vorbi despre mine dar cred că dacă ar fi să zic ceva despre starea mea actuală aş zice că este una destul de confortabilă. Singurul lucru care-mi lipseşte cu adevărat sunt apropiaţii şi sportul. Îmi place mazărea, ador iarna şi sunt îndrăgostită de tot ce mă înconjoară. Vreau să am mulţi copii şi sper să nu murim în 2012. Cam atât. Enjoy your life.
Sampling (partea III)
Sampling-ul şi legea, sau “Samplers vs. Morons”
Sampling-ul este o sursă de controversă din punct de vedere legal, încă o dovadă că legea de copyright e acum învechită irevocabil şi trebuie schimbată. Piesele timpurii de rap pur şi simplu foloseau sample-uri fără credit, permisiune sau drepturi de autor. Odată ce rap-ul a devenit mai vizibil artiştii au început să-i dea în judecată pentru încălcarea drepturilor de copyright, iar cei care lucrau cu sample-uri au contraatacat revendicând fair use (utilizare cinstită) - o doctrină de copyright specifică SUA dar nu universală care spune că materiale care au drepturi de autor pot fi folosite în anumite situaţii fără a cere permisiune din partea titularului dreptului de autor, în general pentru comentariu, critică, jurnalistică, cercetare, scopuri educative sau ştiinţifice.
Sampling (partea II)
Sample-uri faimoase
OK, destulă istorie, e timpul pentru practică. În general, cele mai faimoase şi frecvent folosite sample-uri sunt de ritm, mai specific tobe.
Sampling (partea I)
O scurtă introducere
A trecut prea mult timp de la ultimul meu articol despre un fenomen muzical distructiv, cel despre fenomenul de mixaj oribil ce comite atrocităţi împotriva muzicii, aşa că de data asta o să mă concentrez asupra unuia mai puţin negativ.
Notă: fiindcă nu există echivalente în limba română, pe parcurs o să folosesc termenii de “sample”, “sampler”, “sampling” şi alţii preluaţi direct din engleză.
