Feed RSS
Twitter
30.09.2009 
Ea a avut nevoie de o singură lună pentru a-i schimba viaţa lui pentru totdeauna.
Avându-i ca actori principali pe Keeanu Reeves şi pe Charlize Theron, filmul a “reuşit” să primească trei nominalizări de “Cel mai prost actor”, “Cea mai proastă actriţă” şi “Cea mai proastă readaptare”.
În ciuda acestor aspecte negative, filmul a reuşit să strângă destui fani, numeroase persoane recomandând acest film. În acelaşi timp, mulţi sunt sunt de părere că acest film nu poate fi plăcut decât de genul de persoane ce adoră şi seria Twilight. Citeşte în continuare »
Puţine sunt ecranizările care şi-au depăşit izvorul de inspiraţie. “Carrie” (1976) se numără printre puţinele excepţii. Filmul lui Brian de Palma ““ a cărui filmografie este plină de creaţii pline de violenţă, folosită într-un scop artistic, nu doar dintr-o dorinţă cretină de a asigura încasări filmului ““ este primul dintr-o serie uriaşă de ecranizări king-iene. O fi devenit o lege nescrisă – orice apare sub semnătura lui King trebuie ecranizat. Câteodată ies adevărate capodopere ale genului (“The Shining” de Stanley Kubrick, “The Shawshank Redemption” de Frank Darabont) şi alteori nu (“Camera 1408″, Mikael Hafstrom; există exemple şi mai nereuşite). Dar “Carrie” este construit în mod original. De Palma nu se mulţumeşte să pur şi simplu ilustreze cartea – este atent la detalii, reuşeşte să imprime filmului o notă de prospeţime binevenită, de reţinut trucul cu figurina cu Cristos, de exemplu.
În ultimii câţiva ani am tot vizitat Ungaria şi pot să vă spun că au acolo o Cola genială numită “Cherry-Coke” care, desigur, are gust de “cherry” şi “Coke”. Dar asta a fost doar o paranteză, căci nu despre asta voiam să scriu.
Concursul s-a încheiat pe 27.09.2009 la ora 00:00. Ultimul comentariu primit în data de 28.10.2009, nu a fost luat în calcul.
Comunicare este foarte importantă pentru noi toţi, însă este o artă de care nu prea suntem capabili. Un motiv dacă nu principal cel puţin foarte important pentru aceasta “dificultate“ este dezvoltarea tehnologiei care promovează o comunicare indirectă (prin telefonie şi internet) care nu numai că pune un zid între emiţător şi receptor dar şi duce la lucruri mult mai grave gen pocirea limbii.
Suntem schizofreni. În gândire, în haine, în simţiri şi idei care ar putea să ne zguduiasca universul. Unii au devenit oameni slabi în grabă spre o lume mai bună, alţii s-au împiedicat de pragul uşilor închise până şi-au îndeplinit visele.
