Arhivă pentru 05.2009

Cenaclul Flacăra în Parcul Plumbuita

De ziua noastră, a copiilor, 1 iunie adică, Cenaclul Flacăra se reîntregeşte pentru prima oară în acest an, pentru a concerta în parcul Plumbuita (Colentina, Str. Dna. Ghica, sector 2) la ora 19.30.

Artiştii ce şi-au anunţat părerea sunt: Victor Socaciu, Mircea Vintilă, George Nicolescu, Cristian Buică, Magda Puskas, Emeric Imre, Valentin Moldovan, Mădălina Amon, Vanghele Gogu, Raul Cârstea, Constantin Neculae, Vasile Mardare, Walter Ghicolescu, Andrei Păunescu şi trupa “Totuşi“ (Mihai Napu, Ionel Tănase). Citeşte în continuare »

TDCSNA: The Stooges

Grupurile astea vin din mai multe genuri, zone şi epoci, pot fi mai mult sau mai puţin cunoscute, dar merită cel puţin o ascultare. Din seria TDCSNA azi avem The Stooges.

The Stooges, 1969

The Stooges, 1969

Celălalt grup important de protopunk din Detroit au fost The Stooges. Formaţi în oraşul Ann Arbor din Michigan în 1967 dar transplantaţi în Detroit, grupul a existat până în februarie 1974, când s-au dezbinat din cauza mai multor factori, de la insucces comercial până la comportament eratic şi dependenţă de heroină. Membrii au fost:

Iggy Pop (James Osterberg) – vocal (1967-1974)
Ron Asheton – chitară, bas (1967-1974)
Dave Alexander – bas (1967-1970)
James Williamson – chitară (1971-1974)
Scott Asheton – tobe (1967-1974)

Citeşte în continuare »

Prietenie adevarată?!

Despre prietenie s-a tot discutat, se discută şi, cu siguranţă, se va mai discuta. Există, nu există, ce e, cu ce se mănâncă, toată lumea se întreabă. E ceva ce nu poate fi definit exact, ca şi dragostea. De fapt cam niciun sentiment nu se poate explica. Se pare că nu s-au inventat încă cuvintele potrivite pentru explicarea lor. Poate peste câţiva ani se vor schimba lucrurile. Eu nu voi încerca însă să explic ce înseamnă prietenia. Bineînţeles că ceea ce aş scrie ar fi foarte subiectiv şi optimist, datorită experienţelor prin care am trecut. Poate (deşi sper că nu), peste un timp aş gândi cu totul altceva. Încerc să fac clare, doar, unele lucruri. Citeşte în continuare »

Am fost la ZBB 2009

La invitaţia unui prieten, uite că am ajuns şi eu la Ziua Bloggerilor Bucureşteni ce a avut loc la Casa de Cultură a Studenţilor. În ce a constat asta? Păi (da, ştiu, nu e politicos să începi cu păi, dar aşa am eu chef acum) au fost mai multe standuri cu bloggăraşi ce îşi susţineau ale lor bloguri prin diverse poze, pliante etc.. A fost şi o dezbatere cu titlul Blogurile şi Cultura Politică, la care nu am fost însă.

În sala de festivităţi au concertat diverşi (printre care şi Katarsis), s-a dansat street-dance, s-a ţinut şi un workshop pe tema drogurilor realizată de organizatorii concursului Fii conştient, nu dependent! şi au mai fost şi alte “evenimente”, pe care însă nu le-am văzut şi în necunoştinţă de cauză nu scriu. Citeşte în continuare »

Dilemele unui abonat RATB: Punk, parc şi bere

Dilemele unui abonat RATB

Totul a început de la o discuţie purtată la o terasă. Dragul meu amic, Andrei este un punker de 21 de ani, student la grafică, idealist, care mai crede că lucrurile se pot schimba. Oamenii ca el sunt nişte rarităţi. Într-o lume care se complace, care nu ia atitudine în faţa ignoranţei celuilalt, care din complexe respinge alteritatea sau bunul simţ, când întâlneşti toleranţa şi idealismul îţi trece prin cap că totuşi, mai este o şansă.

Afirmând lucruri în care crede, acest băiat a fost lovit verbal şi frontal de o fată, nu mult mai mare ca vârstă, dar categoric resemnată. Citeşte în continuare »

Ghidul celui ce cheleşte

Căderea păruluiŞapte bărbaţi din zece se confruntă cu o mare problemă… Le cade părul (doar cel de pe cap) înainte să implinească frageda vârstă de 30 de ani. And yeah, that’s a fact.

Şi deci cum faci să-ţi ţii părul pe cap când în jurul tău apar tot mai mulţi “skinheads”? Este dovedit neştiinţific că oamenii care se nasc cu mai mult de o mie de fire de păr pe cap au şanse mult mai mari să-şi piardă părul până în vârsta de 45 de ani decât cei ce se nasc chelioşi. Încă de la început deci trebuie să vă avertizez că părul de pe creştet se aseamănă foarte mult cu un dar dumnezeiesc. Deci ca să ai păr pe cap trebuie în primul rând să ai noroc. Citeşte în continuare »

Imperiul magic al Domnului Magorium

Imperiul magic al Domnului MagoriumMr Magorium“™s Wonder Emorium “¦ sau Imperiul magic al Domnului Magorium.

Acum două ierni am fost la film. Am mai fost şi de atunci, dar parcă n-am mai văzut un film la fel de frumos ca Imperiul magic al domnului Magorium (poate fiindcă într-adevăr nu merg prea des). Film văzut acum un an jumate, rezultă deci post nu chiar actual. Sunt însă filme ce rămân frumoase oricând, nu doar în perioada acelei febre a lansării, iar acesta este unul dintre ele.

Citeşte în continuare »

TDCSNA: MC5

Grupurile astea vin din mai multe genuri, zone şi epoci, pot fi mai mult sau mai puţin cunoscute, dar merită cel puţin o ascultare. Din seria TDCSNA azi avem MC5.

MC5

MC5

Datorită influenţei Velvet Underground au apărut independent de ei mai multe grupuri care aveau acelaşi sunet direct şi agresiv împreună cu o atitudine radicală sau violentă. Aceste grupuri sunt în general aruncate sub umbrela “protopunk” împreună cu VU fiindcă sunetul lor este văzut ca ultimul pas către apariţia punk rock-ului propriu-zis. Din Detroit în anii ‘60 au ieşit la suprafaţă două grupuri importante de protopunk. Primii, MC5, au existat între 1964-1972 cu următorii membri:

Rob Tyner – vocal
Wayne Kramer – chitară, vocal backup
Fred “Sonic” Smith – chitară, vocal backup
Michael Davis – bas
Dennis Thompson – tobe

Numele lor este o abreviere de la “Motor City Five”, derivat de la porecla de “Motor City” aplicată Detroit-ului datorită predominanţei industriei auto. Well, asta era înainte ca Detroit să devină “a place worse than Hell”.

Citeşte în continuare »

Revista presei – 27 mai 2009

Revista preseiPe mulţi îi vedeţi în fiecare an la parade. Dar ştie careva că şi Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Ţepeş, Petru Comarnescu şi alte personalităţi au fost ca ei?

Probabil că aţi fost de multe ori cu trenul sau cu maşina la mare şi aţi văzut canalul Dunăre-Marea Neagră. Anul acesta se împlinesc 25 de ani de când a fost terminată construcţia lui.

Citeşte în continuare »

De ce ne uitam la sport?

BellettiDouă evenimente au declanşat în mintea mea dorinţa de a scrie acest post. Acest post despre sport, după cum ar reieşi din titlu, şi despre dorinţă, vise, ambiţie şi satisfacţie, după cum va reieşi sper în continuare. Ar fi amuzant să nu îţi zic care sunt cele două, iar tu să mori de curiozitate. Totuşi iată-le: primul motiv – sosirea miercuri a finalei Champions League (Barcelona-Manchester Utd.; deşi probabil mulţi deja ştiaţi asta), al doilea motiv: mi-am amintit azi dimineaţă că în curând va sosi momentul retragerii din tennis a lui Marat Safin – fost număr 1 mondial, zeul meu rus.

De ce ne uităm la sport? Mai exact, de ce ne bucurăm la gol? De ce avem jucători preferaţi? De ce stăm tensionaţi în faţa televizorului uitându-ne la nişte oameni necunoscuţi? De ce ne plimbăm privirea de-o parte şi de alta a fileului? Citeşte în continuare »