Filmul, apărut în 2006, prezintă povestea unui tânăr cu o super-capacitate şi anume un miros foarte dezvoltat. Astfel el ajunge să realizeze parfumuri pentru stăpânul lui, un parfumier. Jean-Baptiste, personajul principal, este urmărit obsedant de ideea de a păstra misrosul, dorind să realizeze parfumul suprem.
Filmul este presărat cu câteva faze ridicule ce stârnesc cel puţin un zâmbet, dar conţine şi scene ce mulţi le-au considerat scârboase. De asemenea, filmul conţine şi o secvenţa în care are loc o orgie într-un grup asemănător celor ce se strâng la concerte în piaţa constituţiei. În ciuda acestor secvenţe, filmul prezintă drama prin care trece acest tânăr, în ciuda faptului că reuşeşte să realizeze parfumul suprem. Citeşte în continuare »
Feed RSS
Twitter

30.04.2009
Cât de des folosești tu expresia “a fi călcat în picioare”? Nu prea des? Poate cam odată la două săptămâni? Odată pe lună? E… eu o folosesc zilnic! De fapt a devenit un fel de motto, “Veniţi de mă călcați în picioare!”. Dar nu mă plâng. Medicii salvează vieți, gunoierii curăță străzile, polițiștii prind infractori, inginerii fac și ei ceva, iar adidașii încălță lumea. Asta este ceea ce facem. Eu unul îmi fac meseria cu demnitate… până la urmă se putea și mai rău – puteam să fiu un pantof cu toc, să mă chinui toată ziua să nu cad, sau un bocanc, să plec în război să fiu ciuruit de gloanțe, ca varul meu de gradul 3 Vlăduț, care a rămas fără talpă prin Afganistan.
Ieri seară, la mine în liceu a venit trupa de teatru a lui
Da, nume greu de pronunţat. Nenea e polonez, poet, prozator. Născut în ‘72, a scris “Mizeria” in 2003, roman antibiografic (asa cum şi-l numeşte autorul) ce a stat la baza filmului “Urmele de bici“.

Nu, nu este vorba de nicio carte din seria
Un alt mare actor contemporan, Mitică Popescu, proaspăt premiat la Gala Uniter pentru întreaga activitate,
De ce te uiți la mine cu ochii ăștia goi și-mi spui că tot ce fac e prost… stop! stop! stop! vroiam să zic doar: de ce te uiți la mine? De ce te uiți la mine așa? De ce te uiți la mine de parcă aștepți să-ți vină o idee? Şi nu orice ideea – o idee genială. O idee sclipitoare! Te uiți la bec și aștepți să-ți vină idei. Auzi tu! Asta e chiar culmea! Aproape că mă simt vinovat că nu te pot ajuta. Deși… trebuie să recunosc, este destul de flatant să primești asemenea încredere încât lumea să se aștepte la atât de la tine. 








