Feed RSS
Twitter
30.04.2009 
Filmul, apărut în 2006, prezintă povestea unui tânăr cu o super-capacitate şi anume un miros foarte dezvoltat. Astfel el ajunge să realizeze parfumuri pentru stăpânul lui, un parfumier. Jean-Baptiste, personajul principal, este urmărit obsedant de ideea de a păstra misrosul, dorind să realizeze parfumul suprem.
Filmul este presărat cu câteva faze ridicule ce stârnesc cel puţin un zâmbet, dar conţine şi scene ce mulţi le-au considerat scârboase. De asemenea, filmul conţine şi o secvenţa în care are loc o orgie într-un grup asemănător celor ce se strâng la concerte în piaţa constituţiei. În ciuda acestor secvenţe, filmul prezintă drama prin care trece acest tânăr, în ciuda faptului că reuşeşte să realizeze parfumul suprem. Citeşte în continuare »
Cât de des foloseşti tu expresia “a fi călcat în picioare“? Nu prea des? Poate cam odată la două săptămâni? Odată pe lună? E… eu o folosesc zilnic! De fapt a devenit un fel de motto, “Veniţi de mă călcaţi în picioare!“. Dar nu mă plâng. Medicii salvează vieţi, gunoierii curăţă străzile, poliţiştii prind infractori, inginerii fac şi ei ceva, iar adidaşii încălţă lumea. Asta este ceea ce facem. Eu unul îmi fac meseria cu demnitate… până la urmă se putea şi mai rău – puteam să fiu un pantof cu toc, să mă chinui toată ziua să nu cad, sau un bocanc, să plec în război să fiu ciuruit de gloanţe, ca varul meu de gradul 3 Vlăduţ, care a rămas fără talpă prin Afganistan. 
Ieri seară, la mine în liceu a venit trupa de teatru a lui 
Da, nume greu de pronunţat. Nenea e polonez, poet, prozator. Născut în ’72, a scris “Mizeria” in 2003, roman antibiografic (asa cum şi-l numeşte autorul) ce a stat la baza filmului “Urmele de bici“.
Nu, nu este vorba de nicio carte din seria 
Un alt mare actor contemporan, Mitică Popescu, proaspăt premiat la Gala Uniter pentru întreaga activitate, 
De ce te uiţi la mine cu ochii ăştia goi şi-mi spui că tot ce fac e prost… stop! stop! stop! vroiam să zic doar: de ce te uiţi la mine? De ce te uiţi la mine aşa? De ce te uiţi la mine de parcă aştepţi să-ţi vină o idee? Şi nu orice ideea – o idee genială. O idee sclipitoare! Te uiţi la bec şi aştepţi să-ţi vină idei. Auzi tu! Asta e chiar culmea! Aproape că mă simt vinovat că nu te pot ajuta. Deşi… trebuie să recunosc, este destul de flatant să primeşti asemenea încredere încât lumea să se aştepte la atât de la tine. 
