”Însemnările lui Georges Milesco” – Neagu Djuvara

Însemnările lui Georges Milesco de Neagu DjuvaraÎnsemnările lui Georges Milesco” de Neagu Djuvara (roman autobiografic) – Editura Humanitas

După cum este sugerat și în introducerea romanului autobiografic al lui Neagu Djuvara, scris inițial în limba franceză, ”Însemnările lui Georges Milesco” a fost singura carte a autorului care s-a vândut foarte încet, probabil din cauza confuziei dintre numele eroului și cel al spătarului Nicolae Milescu. Din acest motiv, în cea de-a doua ediție, Neagu Djuvara a adăugat subtitlul ”roman autobiografic”, relansând astfel cartea unui public nou.

Despre ce este vorba?

Deși autorul a ales să relateze toate întămplările sub numele de Georges Milesco, romanul rămâne, negreșit, autobiografic și a fost scris la Paris între anii 1958 și 1959. Autorul însuși recunoaște: ”Este o carte tristă și profund pesimistă de la mijlocul vieții mele, în care trec pe seama eroului, Georges Milesco, mai toate avatarurile vieții mele de până atunci”. Neagu Djuvara vorbește copilăria și adolescența sa, despre degenerarea relației dintre el și soția sa, despre greutățile survenite în privința unei custodii împărțite a copilului, în urma despărțirii acestora, despre război, despre scurtele aventuri amoroase și escapadele filosofice ale acestuia, toate ”ascunse” sub masca romanului, prea puțin degenerate de ficțiune pentru a nu putea fi considerate realitate.

Ce mi-a plăcut la carte?

Mi-a plăcut foarte mult subiectul romanului, deci, practic, bucata din viața lui Neagu Djuvara pe care acesta a ales să o expună publicului cititor. Deși triste, întâmplările te delectează prin veridicitate, prin sentimentul reconfortant al transmiterii unui adevăr poate ”coafat” doar din o întorsătură a frazei. Cititorul apreciază nuanța dramatică dată textului, și poate chiar o găsește antrenantă, desigur, până în momentul în care realizează că nu este vorba de ficțiune, ci de realitate.

De ce recomand cartea?

Pentru un începător în lectura biografiilor sau autobiografiilor (cum sunt și eu), găsesc această carte foarte potrivită pentru crearea unei tranziții ușoare de la stilul pompos și dramatic al ficțiunilor, cu care probabil majoritatea cititorilor s-au obișnuit deja, la stilul mai sobru și mai concis al biografiilor.

Distribuie:

Spune-ne părerea ta

Atenţie! Noi suntem prieteni cu limba română şi nu mai acceptăm comentarii care nu respectă regulile de bun simţ ale gramaticii limbii noastre oficiale.
Îţi mulţumim pentru înţelegere.