Începând cu 12 februarie 2010, ora 12:00, are loc vernisajul expoziţiei de fotografie “Metroart” chiar în staţia de metrou Victoriei 1.
“Metroart”, prin 40 de fotografii şi 12 fotografi, va prezenta o lume de lumini fugare, siluete anonime şi mistere. Pe 12 martie, după o lună deci, “Metroart” pleacă din metrou… Eu zic că aveţi timp destul să faceţi o vizită.
“Metroart” este un eveniment Fotografa.ro
Ceea ce m-a determinat pe mine să încerc să mă uit la Gossip Girl a fost faptul că este produs de Josh Schwartz, cel care a produs şi The O.C. (serial care mi-a plăcut destul de mult). Ăsta este şi unul dintre motivele care-mi „permit” să compar serialele, pe lângă faptul că ambele sunt, cel puţin la suprafaţă, despre viaţa unor adolescenţi bogaţi.
The O.C. prezintă o perioadă din viaţa unor tineri şi a familiilor acestora, ce locuiesc în Newport Beach, California, din momentul în care una din aceste familii îl adoptă pe Ryan Atwood. Ryan este un tânăr dintr-un cartier mai mărginaş, cu o mamă alcoolică, cu tatăl şi fratele mai mare la închisoare. Fiind cât pe ce să fie şi el acuzat de complicitate (era cu fratele său când acesta a furat o maşină), ajunge să îl cunoască pe Sandy Cohen, care îi este repartizat ca avocat din oficiu şi aşa familia Cohen îl adoptă pe Ryan. Citeşte în continuare »
Warning: spoilere minore-medii. You have been warned.
Notă: unele imagini sunt strâmbe că aşa le-am scanat. Sue me.
N-am deţinut prea multe benzi desenate în formă fizică, dar am citit ceva mai multe – ori împrumutate de la colegi, ori prin alte mijloace. Şi cred că faptul că ştiu câte ceva despre benzi desenate e motivul pentru care am nimerit cu această recenzie.
Deci, să vă zic despre volumul 1 din “Ciutanul”, o bandă desenată scrisă de Mihai Grăjdeanu cu Andrei L. C. Toderaşcu şi ilustrată de Mihai Grăjdeanu. OK, “bandă desenată” e termenul incorect – “Ciutanul” e de fapt un roman grafic în trei volume, şi din câte mi s-a zis e aparent primul roman grafic românesc. Hmm. Citeşte în continuare »
Într-un viitor nu prea îndepărtat, în care oamenii își angajează roboți pe post de servitori, cine s-ar gândi că și aceștia au sentimente? Andrew (Robin Williams) este un robot-android unic, deoarece demonstrează că are creativitate și suflet. Acestea provin dintr-o eroare de fabricație. Stăpânul acestuia, ”Sir” Richard Martin (Sam Neil), hotărăște să îl păstreze și să îl învețe diverse lucruri tipice oamenilor. Pe decursul filmului, Andrew luptă pentru libertate și pentru recunoașterea sa ca om, în urma multor schimbări pe care și le produce asupra corpului său. Citeşte în continuare »
“Afară ninge zbuciumat
Iar eu nu mai am stare
Am băut cola și cafea
Și-acum dau din picioare”
Ninge și e de căcat. Nici nu mai știu de cât timp m-am trezit. Fac șanțuri în parchet. Canapea fereastră canapea fereastră. Ninsoarea nu se oprește. Am înjurat atât de mult încât mă dezoriginalizez cu fiecare înjurătură. NINSOAREA NU SE OPREȘTE. Înnebunesc. Fumez încă o țigare. Sunt furios. Am stricat toate brichetele, mi-am rupt carcasa la telefon. Nimic. Ninge, la dracu, ce văd alții așa frumos la ninsoare? Citeşte în continuare »
Ştiţi ce mă amuză? Mă amuză faptul că comentariile de la video-ul de mai sus (ce se pot găsi aici) sunt lăsate tot de nişte analfabeţi, manelari, bogătaşi, hoţi, cretinei, cocalari.
Ştiţi ce mă amuză şi mai tare? Că şi pe acest blog apar constant cretinei care se trezesc că au ceva de zis (norocul lor că noi nu-i cenzurăm ştiind că au şi ei dreptul la părerea lor). Unii zic de manele, alţii de gay, alţii de ţigani, alţii de diacritice. E plin de inculţi şi eu chiar m-am săturat de asta. Întrebarea e: cum rezolvăm această problemă?
Chirilă Alexandra
Spune despre ea:
Eu sunt Alexandra, am 20 ani (dar mă simt ca la 18), sunt la facultatea de informatică şi fac bijuterii handmade. Site-ul meu este www.bijouterici.ro şi te invit să intri şi să vezi dacă bijuteriile mele îţi atrag atenţia. Despre mine aş putea să zic că sunt o fire pasională şi pun suflet în tot ce fac. M-am apucat de bijuterii cu 300 lei şi muuuult curaj şi încăpăţânare şi am construit o mică afacere. N-am avut niciodată talent la desen; mama îmi spunea că fiecare om are talentul lui şi mă întrebam oare eu ce talent am? Poate acum l-am găsit… Citeşte în continuare »
Cel mai probabil, toţi aţi auzit de Luna Amară. I-aţi ascultat sau nu, treaba voastră. Dacă nu, trebuie să stiţi că este o trupă din Cluj cu numeroşi fani în toată ţara şi cluburile pline la concerte.
Noi am vorbit cu Mihnea Blidariu (trompetă, voce şi chitara) ce ne-a vorbit despre lucruri generale dar şi cenzura trupei, poeziile lui Mihnea, fanii trupei şi implicarea acestuia în promovarea noilor trupe.
Sunt o împiedicată. Asta obişnuieşte să-mi zică mama de mică, pentru că am un talent înnăscut de a încurca lucrurile. Nici eu nu ştiu cum reuşesc. De o bună perioadă de timp însă sunt mai veselă şi mai puţin încurcată. Nu ştiu cărui fapt se datorează acest lucru, însă îmi prinde bine.
Pe la facultate, ne-au încarcat ăştia cu atât de multe proiecte, încât am ajuns să ne revoltam cu toţii (unii spuneau că numai eu sunt o “revoltătoare”). Nu ştiu cine i-a învăţat, însă cu siguranţă i-a învăţat prost, cum că trebuie să obligi oamenii să lucreze în echipă. Bine, bine, eu nu am nimic împotrivă, îmi place teambuildingu’ însă câteodată, atunci când sfârşeşti într-o echipă numai nu de tine aleasă, nu e cel mai fericit lucru cu putinţă. Uite-aşa m-am trezit lucrând cu nişte minunate colege, cărora nu le mai ajunge nimeni la nas, nici măcar cu scara. Toate bune şi frumoase până la împărţirea sarcinilor, întâlniri etc. Citeşte în continuare »
| www.wordpress.org
Feed RSS
Twitter
08.02.2010 
